"Picioare mele pentru alergat!"

[profinfomv]

Buna ziua, sunt Ilinca, am 56 de ani, 1.72 si 90 de kilograme. Acum cateva zile aveam 92.

Aveam mai multe titluri pentru thread-ul meu: "Picioare pentru alergat", "De drag, de frica , de rusine", "Cand se ridica pacla"... "Cum poti sa castigi pierzand si cum poti sa pierzi castigand"

Pana la urma cred ca voi dezvolta pe fiecare titlu cateva consideratii. Astazi, despre "Picioarele mele pentru alergat!".

Am mai fost pe aici. Imi propusesem sa ajung de la 85 la 76 de kg in doi ani. Cred ca au trecut cam de multisor cei doi ani si am acum 90 de kg.

Ma chinui nu numai cu gandul ci si fizic. Surplusul de kilograme aduce tot felul de rele cu el. Nu mai dezvolt consideratii despre pareri de rau si apasarea nereusitei...

El este Cody

Nu gaseam puterea sa pornesc din nou sa fac ceva pentru a mai indrepta situatia cand...am vazut la televizor o emisiune a vestitei Oprah inchinata copiilor miracol. Au fost prezentate trei cazuri: doua fetite siameze, o fetita sirena si un baietel caruia din cauza unei boli foarte grave i-au fost amputate ambele picioare inainte chiar de a invata sa mearga.

Toate cazurile sunt impresionante pana la lacrimi. Dar baietelul acela m-a cutremurat. Foarte vesel, vorbea (vorbea desi peste toate necazurile se nascuse si cu o singura coarda vocala) despre cele trei perechi de picioare pe care le are la dispozitie: pentru alergat, pentru sala de gimnastica si pentru mers. Si topaia vesel pe talpicele arcuite care ii permiteau sa alerge.

Cata durere, cata spaima, cata asteptare si cata munca si pe cate planuri, pentru ca un copil de cateva luni cu doua bonturi in loc de picioare sa se transforme intr-un baietel vesel de cativa anisori care sa povesteasca, desi s-a nascut cu o singura coarda vocala, despre picoarele lui pentru alergat.

Si noi, care nu avem pe cap decat niste kilograme in plus si un fel sau altul de indisciplina care ne-a produs excesul de greutate chiar sa nu putem face nimic?

Asta mi-a trecut mie prin cap: adica copilul ala poate sa duca o lupta atat de mare si eu...

Mi-a fost atat de drag baietelul acela, mi-a fost atat de rusine, si mi-este atat de frica sa nu ma fac de ras in fata lui... E drept ca nu a trecut mult de cand l-am vazut, cateva zile. Dar deocamdata, este suficient sa-mi vina in minte imaginea lui si mana imi mai cade inca la jumatatea drumului ei catre gura.

Inca sunt emotionata. Poate ca aceasta imagine se va estompa, isi va pierde puterea dar mi-am dat seama ca motorul unei atitudini corecte pentru starea noastra trebuie cautat in straturi mult mai profunde ale gandirii decat intr-o formula magica la moda.

Daca preocuparea exista si gandul este profund, gesturile potrivite, chibzuiala apar de la sine fara formule magice.

Sper ca veti fi si voi alaturi de mine.

El este Cody:http://images.oprah.com/images/tows/...n7_350x263.jpg

[profinfomv]

Un cald salut tuturor si mai ales micutului Cody

E a treia oara cand incep sa scriu pe ziua de astazi. Am pierdut accidental doua texte pana acum. Sper sa nu se mai intample.
Am promis ca revin si iata-ma-s.
De fapt imi doresc ca aici sa tin un jurnal al DEVENIRII mele.
DEVENIRII… adica ce vreau sa devin?!? La 56 de ani, ce mai vrei?!?! Pot sa pun mana in foc ca déjà cateva persone au si scapat un astfel de gand.
Daca va spun ca stiu o doamna de 82 de ani care era sa se duca de pe lumea asta acum vreo 10 ani si acum multe dintre voi, tinere, tinerele nu v-ati putea tine dupa dansa la mers pe jos… Ca sa intelegeti, ar trebui sa-I cunoasteti povestea.
Vreau sa devin un om mai echilibrat, mai cumpatat, mai frumos, mai sanatos si in consecinta mai bucuros. Cred ca niciodata nu e prea tarziu.
Dietele din pacate, oricat de stiintifice, atractive, sofisticate, la moda sau cum ar fie le nu fac decat sa ne chinuie. Se obtin ceva rezultate si in momentul in care renunti la ele…YO-YO
Este necesar sa te agati de orice ca sa-ti poti schimba modul de viata. Odata schimbat modul de a gandi, de a vedea lucrurile pe moment si in perspective, rezultatele devin stabile.

Sa ma intorc la titlu:
CASTIGAM kilograme in mod nedorit si nechibzuit?
Atunci
Pierdem: optiuni, potential, bani, timp, sanatate, energie, agerimea mintii si mai ce? Poate adaugati si voi la listele mele.
“Castigam”: complexe, afectiuni, griji, pagube, uratenie, nefericire
PIERDEM kilograme in mod voit si chibzuit?
Castigam: energie, vitalitate, timp, prieteni, admiratie, haine ma ice? Mai ce?
“Pierdem”: oare ce pierdem?
Acum inchei, va doresc o zi buna, sa fie si in sufletul vostru cum este azi afara: o zi insorita
Ilinca

[Auras24]

Salut, Ilinca!

Eu cred ca lectia pe care ne-o preda Cody este urmatoarea:

FII FERICIT CU CEEA CE ESTI!

Nu cred ca trebuie sa ne fie rusine, sa ne subestimam, sa ne facem mea culpa...in felul acesta nu facem decat sa ne scadem singure respectul de sine.
Suntem in clipa asta ceea ce am gandit cu o clipa inainte.
Eu cred ca trebuie sa incepem sa ne simtim bine in propria piele, sa ne simtim energice, suple, atragatoare si pline de viata..sa ne simtim in elementul nostru...si corpul, prin mijloacele proprii de gestiune a energiei transformata in grasime, se va autoregla...insa TOTUL tine de felul cum gandim.
Daca vom continua sa avem "ganduri grase", grase vom ramane.
Pupici.

[paula12]

buna ilinca! spui mult adevar ...ma regasesc in anumite situatii dar nu imi gasesc vointa
asta e durerea faptulu ca nu am rabdare sa ma lupt cu ceea ce eu singura am produs ...kg in plus
.am sa ma lupt fara un target anume dar sper sa gasesc vointa caci motive de a face acest lucru ,de a scapa de kg sint milioane dar de ce nu e si vointa? nu stiu sa raspund la aceasta intrebare

[profinfomv]

Bine ati venit Auras. Imi pare foarte bine ca ai trecut pe aici.

Sigur Auras, spre asta trebuie sa tintim, spre un echilibru care sa faca organismul sa se autogestioneze. Este rezultatul care se obtine in timp daca esti atent la filozofia de viata care te conduce.

Dar pentru mine lectia lui Cody este departe de a spune "multumeste-te cu ce esti"! Cauta pe Net poate gasesti emisiunea. Parintii lui tocmai spuneau ca i-au indus ideea ca la ei in casa nu se vor auzi niciodata cuvintele "nu se poate", vor cauta solutie pentru orice problema. Cody a vrut sa alerge? Foarte bine. Cody a vrut sa inoate? Foarte bine. Ce era Cody la nastere? Un botz de carne de la care medicii i-au sfatuit pe parintii sa-si ia adio cat mai apuca.

Dar Cody este un simbol, si nu subiectul jurnalului meu.

Ce bine ar fi daca te-ai iubi tot timpul suficient de mult incat sa nu lasi pîcla să se aşeze!
Sunt oameni care pot face asta. Sa fie atenti tot timpul la propria persoana. Dar sunt oameni care nici nu au in fire, nici nu sunt educati sa se autostimeze suficient, sau inteleg gresit ce inseamana respect de sine.

Nu inseamna ca te dispretuiesti daca refelctezi la modul in care vietuiesti si incepi sa fii un pic mai sever cu tine insati. Automultumirea poate sa franeze progresul. Ce spui_

Poate imi povestesti putin despre tine?!
Incaodata multumesc pentru vizita si comentariu.

[profinfomv]

Bine ai venit Paula in in casuta mea. Poate vom deveni tovarase de lupta?!

Inteleg foarte bine ce spui Paula.

Se spune ca omul nu actioneaza decat de frica, de drag, de rusine... Asa de la sine, fara sa se produca un declick ceva nu prea merge.

Doamna in varsta pe care am invocat-o in postarea anterioara a ales sa se retraga intr-un camin de batrani. Este fosta asistenta medicala. Are deci o adevarata cultura despre ce e bine si ce nu privind sanatatea. Sigur ca a fost mai prevazatoare decat in mod obisnuit cu alimentatia, cu autoingrijirea etc... cu toate acestea rezultatele cele mai spectaculoase le-a obtinut de cand este la camin DE FRICA.

De ce de frica? Pentru ca in cladirea caminului, un bloculet cu 2 etaje, sunt doua scari: pe o scara sunt batranii care se pot autoingriji, sunt lucizi iar pe cealalta scara sunt cei cazuti, care nu mai stiu de ei, legumele cum s-ar spune... Avand sub ochi imaginea multiplicata in fel si chip a ceea ce s-ar putea intampla daca se lasa a hotarat ca ea nu vrea sa i se intample asa ceva.

Eu am inceput acum sa ma misc DE RUSINE. Se poate sa te misti DE DRAG, DIN INTERES, DIN CIUDA...

Se spune ca lucrurile nu sunt greu de facut, greu este sa te pui in dispozitia de a le face.

Cred ca folositoare pentru noi Paula este tactica pasilor mici.

Si cum spunea si Auras, sa nu ne culpabilizam. Mai bine ne MOBILIZAM.

Mai vii? As fi bucuroasa.

[profinfomv]

Sa beau in fiecare dimineata apa calda cu lamaie.

Sa fac un minim de exercitii de gimnastica. Acele amarate de genoflexiuni, aplecari de trunchi, rotiri de brate si de gat cu grija pentru respiratie.

Un pic de mers pe bicicleta de camera. Atentie se gaseste un model care se fooseste stand pe scaun sau fotoliu si care ocupa putin spatiu.

Am niste scari la indemana pe care le urca si le cobor de 5 ori pe zi.

Nu mai mananc dupa ora 18.

Nu mai mananc intre mese.

Beau ceai medicinal. Deocamdata unu pe zi, dar cred ca voi bea mai multe. Mi-am pus la indemana un fierbator si tot ce trebuie pentru ca se face mai repede decat daca trebuie sa ma deplasez in bucatarie.

Nu mai mananc paine cu nemiluita. Imi place foarte mult painea. Mi-am propus cate o felie la fiecare masa, eventual prajita si facuta crutoane. Asa, sa mi se para ca duc de mai multe ori la gura.

Beau apa. Nu mi-am impus nr. de litri sau pahare dar am inceput sa beau apa nu fiindca mi-e sete si pentru ca trebuie sa ne hidratam.

Voi reveni...Deja un pic mai optimista, Ilinca

[burunducel]

Buna Ilinca, sunt Gabriela, am 37 de ani, 1.72 si 70 de kilograme.

Incep prin a-ti ura succes. Gandul meu bun e alaturi de tine.

Cat despre mine ... Acum cateva zile, o saptamana jumate in spate, aveam 66-65 (nu stiu exact cat pentru ca am evitat cantarirea) in ciuda unui "drum" extrem de anevoios. In tot acest interval de timp, chiar si mai mult de 3 saptamani, am reusit sa ma trezesc la 5 dimineata, iar intre 5:30 si 6:30 (sau 6:00-7:00) sa practic o ora de sport intens - fie alergat pe faleza (da, pe faleza, cu noaptea in cap), fie running pe bicicleta ergonomica/ciclon (nivel maxim).

Din pacate, energia si starea de bine pe care mi le-a dat conditia fizica nu au reusit sa tina piept stresului si negurilor din rutina zilnica. Sunt mamica de copii scolari, fetita intr-a-ntaia iar baietelul intr-a patra. Asa ca spre seara, abia-abia rezist pe metereze ... vezi lectii, dat mancare la copii (de preparare se ocupa sotul in perioada asta stresanta) etc. ... si nu ma pot tine de promisiunea pe care mi-am facut-o sarguincios de a nu manca seara dupa ora 6 - sunt si exceptii, dar rare.

Ma poti sfatui cu ceva? Iti multumesc anticipat.

Gabriela,
o prietena virtuala

[profinfomv]

Bine-ai venit Gabriela-Burunducel

Orice sfat ti-ar da cineva ti-ar fi greu sa il asculti si apoi te-ai simti cumva prost ca n-ai reusit.

Acum esti tanara. Ai inaltimea mea si la inaltimea asta se poate ca si la 90 de kg sa arati binisor. Nu e greu sa ajungi la mai mult aproape fara ca sa-ti dai seama. Doar hainele se mai razbuna pe tine si nu mai vor sa te incapa. Dar cu varsta... Cu varsta kilogramele incep sa distruga.

Ce? Daca nu altceva in primul rand, atunci incheieturile. Se poate intampla ca brusc sa nu te mai tina genunchii si sa afli ca nu exista alta solutie decat operatia. Coloana poate avea de suferit... Digestia se poate inrautati, reziduurile toxice care zabovesc mai mult decat trebuie in organism isi gasesc alt drum si alt scop dar neaparatcu efect nociv. Ei si cate si mai cate...

Spuneam ca nu ne poate face sa actionam decat frica, interesul, dragul, ciuda, rusinea...

Aproape sigur esti un temperament sangvinic sau coleric. Esti o persoana care te entuziasmezi usor si te superi la fel de repede. Este mai greu sa te disciplinezi. Mananci repede si cu multa pofta, fara sa mesteci bine. Faci combinatii nepotrivite, adica chiar daca ai servit desertul pentru ca la felul doi ai avut si niste castraveciori murati foarte buni, eventual de la mama, mai gusti unul! Asa imi vine mie sa cred. Simti nevoia sa rontai.

Dar 37 de ani...poate insemna apropierea de premenopauza. Incep modificari hormonale si kilogramele se dau jos muuuult mai greu. Agitatia se amplifica. Deci pentru tine cuvantul de ordine ar fi LINISTEA.

Cum?
Ai dreptul la 1 h la vreme de seara cand copii se uita la desenele lor preferate pe care sa ti-o petreci ...in baie.
Mancatul la vreme de seara nu este atat de foame cat de nevoia de a-ti consuma emotiile si nervii de peste zi. Foarte bine, ia-ti niste morcovi, sau niste andive, sau ceva asemanator pe o farfurioara in baie. In timp ce te ingrijesti, fie in cada, fie pe langa, rontai din cele amintite, te aduni, reflectezi si de debarasezi de cele rele din prin contloanele mintii.

Oricum ar fi ai mare nevoie de un interval de timp, cat ar fi el, la vreme de seara numai pentru tine pentru a putea trece in viteza "pi loc". Stii, moldovenii au trei viteze: incet, incetisor si pi loc.

Cu simpatie, s-a gandit la tine si la familia ta frumoasa, Ilinca

[monali]

Buna seara Ilinca,ai scris foarte frumos si printre randurile tale m-am regasit si eu...nu conteaza varsta,oricand poti incepe o noua viata...o viata mai sanatoasa.Eu stiu o vorba:mai bine mai tarziu decat niciodata,sper din tot sufletul sa reusesti sa ajungi acolo unde ti-ai propus,desi drumul pare greu te asigur ca rezultatele sunt fantastice...eu sunt la jumatatea drumului si da totul sa schimbat si se schimba cu fiecare kilogram pierdut...sunt alt om,redevin femeie.
Promit ca o sa mai trec pe aici...noapte buna inca odata succes si daca imi permiti un sfat...inconjoarate de cei apropiati o sa ai nevoie de sprijinul lor